Thursday, October 14, 2010

Irina Mavrodin

CASA

Această casă bine închisă
în care îmi duc zilele
se umple încetişor
cu pămînt
mi-a ajuns pînă la genunchi
mi-a ajuns pînă la umeri
mi-e gura de el plină
şi ochii

doar fruntea îmi luminează încă
în întunericul vîscos.


LA CASA

Questa casa serrata
in quale meno la mia vita
sta riempiendosi lentamente
con terra
mi e raggiunta fino alle ginocchia
mi e raggiunta fino alle spalle
la mia bocca e piena
e gli occhi

solo la mia fronte sta splendendo ancora
nel buio viscoso.


THE HOUSE

This house closed tightly
where I carry on my life
is filling slowly
with earth
it has reached up to my knees
it has reached up to my shoulders
my mouth is full of it
and my eyes

only my forehead is lighting yet
in the viscous darkness.

No comments:

Post a Comment