NU-MI VOI MAI AMINTI
Nu-mi voi mai aminti,
Va fi fost o păşune, o mare,
Păsări pluteau sau poate peşti
Prin părul meu,
Voi şti doar c-ai venit
Şi, cu ochii închişi,
Voi auzi cum freamătă
Împăduritul Dumnezeu.
Se face linişte în mine
Pînă la glezne, pînă la genunchi,
Este destul să-ţi plimbi în somn
Pe mine mîna
Că frunze-mi cresc cîntînd
Din trunchi,
Este destul să îmi ridic privirea
Ca să te văd.
O, liniştită dragoste,
Amiază suavă
Ca o boabă de strugure
Care-şi găseste moartea
În cerul visător al gurii.
NON MI RICORDERO PIU
Non mi ricordero piu,
C'era stato un prato, un mare,
Uccelli galleggiavano o forse pesci
Attraverso i miei capelli,
Sapro soltanto che sei venuto
E, con gli occhi chiusi,
Sentiro come freme
Il selvatico Iddio.
Si fa silezio dentro di me
Fino alle caviglie, fino alle ginnocchia,
E sufficiente che tu metti nel sonno
La tua mano su di me
Che mi crescano foglie cantando
Dal mio tronco,
E sufficiente che io alzi il mio sguardo
Per vederti.
Oh, tranquillo amore,
Soave pomeriggio
Come un'acino d'uva
Nel palato sognante della bocca.
I SHALL NOT REMEMBER ANYMORE
I shall not remember anymore,
It had been a meadow or a sea,
Birds or fishes were floating
Through my hair,
I shall know only that you have come
And, with my eyes closed,
I'll listen to the rustling
Of the wooded God.
It makes quiet inside me,
Up to my ankles, up to my knees,
It's enough that you put in the sleep
Your hand on me,
To grow leaves singing
From my trunk,
It's enough to lift my eyes
To see you.
Oh, quiet love,
Gentle afternoon,
Like a grape berry
That finds his death
In the dreaming roof of the mouth.
No comments:
Post a Comment