Maria Banuş

SE IUBEAU CUVINTELE

Se iubeau cuvintele noastre.
La o sacră distanţă unul de altul,
încordat, liniştit se priveau.
Un pas, încă un pas,
un dans ritual,
peste podul de nervi împletiţi.
Din ochi se atingeau,
într-o frenetică, imaculată concepţie,
scînteia ţîşnea.
Din tăcere, din spaimă,
din încordare,
din legănarea staminelor,
din trecerea norilor,
din mireasma sărată a mării
se hrăneau cuvintele noastre.

Şi uneori era şi-o duioşie.

Ca doi mînji ce zburdă
pe ţărmul mării
şi se opresc deodată,
din goană şi din joc, se alipesc,
pun capul pe grumazul celuilalt,
şi au în spate cîmpul alb şi calcinat,
şi-n faţa ochilor neştiutori Thalassa,
aşa stăteu, duios îngemănate,
în aburul suflării,
la ţărmul mării,
în putreda mireasmă de alge şi de peşte mort,
cuvintele noastre nubile.



SI AMAVANO LE PAROLE

Si amavano le nostre parole.
A una sacra distanza una dall'altra,
tesamente, tranquillamente si guardavano.
Un passo, un altro passo,
una danza rituale,
sulla ponte dei nervi intrecciati.
Si toccavano con gli occhi,
in una frenetica, immacolata concezione,
la scintilla schizzava.
Dal silenzio, dalla paura,
dalla tensione,
dal cullare dei stami,
dal passaggio delle nuvole,
dal odore salato del mare
si nutrivano le nostre parole.

E a volte c'era anche una tenerezza.

Come due cavalletti che stano ruzzando
sulla riva del mare,
e si fermano all'improvviso
dalla caccia e dal gioco, e si uniscono,
mettono la testa sul collo dell'altro,
e hanno indietro il campo bianco e calcinato,
e di fronte agli innocento occhi, la Thalassa,
cosi stavano, teneramente ingemellite,
nel vapore del soffio,
alla riva del mare,
nel putrido odore di alghe e di pesci morti,
le nostre parole nubili.


THEY LOVED EACH OTHER OUR WORDS

They loved each other our words.
At a sacred distance one from another,
tensely, quietly they watched themselves.
A step, another step,
a ritual dance
over the bridge of nerves knitted.
They touched by eyes
in a frenetic, immaculate conception,
the spark flashed.
From silence, from fear,
from tension,
from the swinging of the stamens,
from the passage of the clouds,
from the salt scent of the sea,
our words was feeding.

And sometimes it was a tenderness.

Like two foals romping
on the shore of the sea,
and stop suddenly
of the chase and play, stick,
put their head on the neck of other,
and have behind them the white and calcinated field,
and in front of their innocent eyes, Thalassa,
so they stood, tenderly intertwined,
in the steam of their breath,
at the seashore,
in the putrid scent of seweeds and dead fish,
our nubile words.