Friday, October 29, 2010

Ion Caraion

ORBUL DIN RÎU

Cu inima la coarne, cineva dă cu copita-n lacrimi.
Încă unul care încearcă să potcovească eterul.
Pe urmă lucrurile se complică şi ard
toate circumvoluţiunile luminii.
( Înainte mor crinii...)
Pustiul e alb,
alb,
alb.

Poate că a fost ultima oară cînd mai încercam
să trezesc duhurile
cu care nu-s prieten.

Dedesubtul apelor doarme un orb.


IL CIECO DAL FIUME

Con il cuore nelle corna, qualcuno da un calcio alle lacrime.
Ancora uno che prova ferrare l'etero.
Poi le cose si complicano e bruciano
le circomvoluzioni della luce.
( Prima muoiono i gigli...)
Il deserto e bianco,
bianco
bianco.

Forse e stata l'ultima volta che cercavo
risvegliare gli spiriti
con quali non sono amico.

Al di sotto delle acque sta dormendo un cieco.



THE BLIND IN THE RIVER

With the heart in the horns, one kicks against tears.
Another one trying to shoe the ether.
Then things get complicated and burn
all the convolutions of the light.
( First die the lilies...)
The desert is white,
white
white.

Maybe that was the last time I tried
to awaken the spirits
to which I'm not a friend.

Beneath the waters is sleeping a blind.

No comments:

Post a Comment