Mihai Eminescu

NUMAI POETUL...

Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde
Ce un suflet le pătrunde,
Treierînd necontenit
Sînul mării infinit.

Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului.
În ramurile gîndului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cîntări.


SOLO IL POETA...

Il mondo intero e passegiero.
La gente nasce e va a morire
Come le migliaia di onde
Penetrati da un'anima,
Trebbiando continuamente
L'infinito seno del mare.

Solo il poeta
Come gli uccelli che volano
Sopra le onde,
Sorpassa l'immensita del tempo.
Nei rami del pensiero,
Nei sacri prati,
Dove uccelli come lui
Fanno a gara per cantare.


ONLY THE POET...

The whole world is passing.
People come and die
Like thousands waves
Penetrated by a soul,
Threshing continuously
The infinite bosom of the sea.

Only the poet
Like birds that fly
Above the waves,
Get over the infinity of the time.
In the branches of the thought,
In the sacred meadows,
Where birds like him
Compete singing.