Alexandru Phillipide

CALEA LACTEE

Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.

Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita linişte adîncă
Din care ochiul nostru soarbe
Surîsul alb al nopţii oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins !

Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne !
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne !
Scară cu trepte albe , prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie !
Punte de puf surîzător şi moale
Pentru visurile noastre goale.

Pînză rămasă fără de catarg,
Desfăşură-ţi aripile mai larg,
Desfă din lanţurile-i ruginite
Bătrînul şi hodorogitul vînt,
Îndreaptă-l către mări nemărginite
Cît mai departe de pămînt,
Şi du-ne sufletele ostenite
De căutarea unui cer mai sfînt !

Şi veşnic ca o binecuvîntare
A unor albe mîini odihnitoare,
Deasupra noastră fluturînd să stee
Calea lactee.


LA VIA LATTEA

Da vecchi laghi bianchi avviato,
Un volo antico di cigni astrali
Sulla lucida superficie del cielo boreale
Una volta si e lasciato a riposare.

Il brivido del volo pervade ancora
Il profondo silenzio attonito
Da cui il nostro occhio sorbe
Il sorriso bianco della notte cieca,
Sopra le nostre anime acceso,
O, rinfrescante nimbo sul gelato cuore !

Brivido del passato volo,
Un puro bacio sulla nostra fronte staccia !
Sulle fronti bianchi baci lascia,
Sereno brivido di piume eterne !
Scala dai gradini bianchi, in chiodi
D'argento, su quale il nostro sogno sale !
Ponte piumina morbida e sorridente
Per i nostri sogni vuoti.

Tela priva d'albero,
Piu ampie spiega le tue ali,
Stacca dalle sue catene arrugginite
Il vecchio vento strepitante,
Invialo verso smisurati mari,
Al piu lontano dalla terra,
E portaci le anime stancate
Dalla ricerca di un ciel piu santo !

E sempre come una benedizione
Di mani bianche riposanti
Sopra di noi svolazzando stia
La Lattea Via.


MILKY WAY

Started from old white lakes,
An ancient flight of astral swans,
On the bright surface of the boreal sky
Once stopped to rest.

The thrill of the flight still pervades
The deep silence stunned
From which our eye sips
The white smile of the blind night,
Above our souls lightened,
Oh, refreshing halo over the snowed heart !

Thrill of the flight of once,
A clean kiss on our forehead sprinkles !
White kisses on our forehead leaning,
Serene thrill of eternal feathers !
Scale with white steps, caught in nails
Of silver, on which our dreams are rising !
Bridge of down, smiling and soft,
For our empty dreams.

Sail without a mast,
Your wings unfold wider,
Release from its rusty chains
The old rumbling wind,
Send it to unbounded seas,
Far away from the earth,
And take our souls weary
Of seeking in vain a most holy heaven !

And always as a blessing
Of white restful hands
Over us waving let stay
Milky Way.