Grigore Vieru

POETUL

Poate că, într-adevăr, poetul
Ştie cu îngerii a conversa.
Poate că, într-adevăr, fără de el
Cuvintelor gheare le-ar creşte
Sălbăticind.
Chiar să nu vreţi să aflaţi
Nimic despre îngeri ?!
Veşnic muşcat, veşnic
Drămăluindu-şi bucăţica de pîine,

Poate că numai copiii
La el se gîndesc
Pe cînd înşişi ochii preotului
Par prefăcuţi şi nesinceri.
Chiar să nu vă pese deloc
De tristeţea cuvintelor noastre ?!


IL POETA

Forse, davvero, il poeta
Sa conversare con gli angeli.
Forse, davvero, senza di lui
Alle parole crescerebbero delle artiglie
Inselvaticchiandosi.
Proprio non volete sapere
Niente degli angeli ?!
Sempre morso, sempre
Pesando il suo pezzo di pane,

Forse solo i bambini
Pensano a lui,
Mentre gli occhi stessi del prete
Sembrano finti ed insinceri.
Proprio non s'importa nessuno
Della tristezza delle nostre parole ?!


THE POET

Maybe, indeed, the poet
Knows to talk with the angels.
Maybe, indeed, without him
Clows would grow to the words
Becoming wild.
Don't you even want to know
Anything about angels ?!
Forever bitten, forever
Weighing his piece of bread,

Maybe only the children
Think to him,
While the priest's eyes
Seem false and insincere.
Don't you even care at all
Of the sadness of our words ?!