Radu Cârneci

IARBA VERDE, ACASĂ

Acasă, iarba verde, aproape de mugure,
-vai, cum îi place să geamă sub paşi ! -
o simt cum îmi sărută glezne şi tălpi,
oftând în zori, fără de somn, singură,
fragedă,
iarba în mai.

La amiază are ceva de mândră ţărancă
rotindu-se, toată numai miresme,
şi mă cheamă şi mă cuprinde,
şi-mi intră-n sânge hoţeşte, femeie
pătimaşă,
iarba în iunie.

Spre seară începe să cânte de nuntă :
se roagă pentru o noapte de dragoste,
se roagă să-i gust trupul, să-i pătrund
sângele în şuier de coasă,
aprigă,
iarba în iulie.

Seara, la piept, lung mi se tânguie :
e de dor arsă, de dor şi nelinişte,
trupul i se face străveziu şi arde
şi mă arde, şi mă dărui, Doamne,
nebună-i
femeia de iarbă.

Noaptea, iarba se face de taină,
mă ia de mână, neagră şi dârza
şi plecăm, coborâm în rădăcini şi acolo
ne unim trupurile şi suntem
dulce ţărână...


L'ERBA VERDE, A CASA

A casa, l'erba verde quasi sbocciata,
- ohime, come le piace gemere sotto i passi ! -
la sento come mi bacia le caviglie e le piante,
sospirando all'alba, senza sonno, sola,
frale,
l'erba nel maggio.

Al pomeriggio ha qualcosa di fiera contadina
rotolandosi, tutta profumi,
e mi chiama e mi circonda,
e mi entra nel sangue come una ladra, donna
passionata,
l'erba in giugno.

Verso la sera comincia a cantar per le nozze :
prega per una notte d'amore,
prega che io assaggiassi il suo corpo, che penetrassi
il suo sangue nel fischio della falce,
impetuosa,
l'erba nel luglio.

Alla sera, al mio petto, a lungo si lamenta :
e bruciata dal desiderio, dal desiderio e dall'inquietudine,
il suo corpo diventa trasparente e s'accende
e mi brucia, e mi abbandono, Dio,
pazza e
la donna di erba.

Di notte, l'erba diventa misteriosa,
mi prende per la mano, nera e ostinata
e partiamo, scendiamo nelle radici e la
fondiamo i nostri corpi e siamo
dolce polvere...


THE GREEN GRASS , AT HOME

At home, the green grass nearly burst into buds,
- oh me, how she likes to moan under the steps !
I feel her kissing my ankles and my soles,
sighing at dawn, sleepless, alone,
fresh,
the grass in may.

At noon she has something like a pride peasant woman
turning round, all perfumes,
and calls me and surround me,
and thievishly get into my blood, passionate
woman,
the grass in june.

In the afternoon she begins to sing for wedding :
she prays for a night of love,
she prays me to taste her body, to penetrate
her blood in the whistle of the scythe,
fiery,
the grass in july.

In the evening, on my chest, she wail a long time :
she's burnt by desire, by desire and restlessness,
her body becomes transparent and get into fire
and burns me, and I abbandon me, God,
mad
is the woman of grass.

At night the grass becomes misterious,
takes my hand, black and obstinate
and we leave, we get down in the roots and there
we fuse our bodies and we are
sweet dust...