Ştefan Augustin Doinaş

A SCRIE CA ÎNGERII

Cel care zice " Naşteţi, muriţi, aventura
lumii e scrisă ! " nu este oare jignit
de măruntul orgoliu al penei
ce-o ţin între degete ?

Fluviu mă vrea curgînd, - promisiune a mării !
floare - dar nu şi rod ! - hărăzită a fi
un văratic anunţ în argilă
al florilor veşnice.

Eu, însă, vai ! confisc şi secunda şi locul,
ard liturghii şi sorb din izvoare ce n-au
învoire să dea frumuseţii
decît aparenţele ;

haosul pur, sfînta materie-a Domnului,
naşte sub mîna mea ; copiez pipăind
- cu dospite vocale - intacta
rostire de sunete ;

parcă un alter ego al celui ce singur
judecă mi-ar fi dat, ca osîndă aici,
plăsmuirea : gelos - ar fi ruptun
sigiliu al Facerii.

Ce-a mai rămas, din sufletul meu, pentru marea
zi a mîniei, nedevorat ? Ronţăit
e, ca orzul de cai, de flămînda
lăcustă a paginei.

Mult am rîvnit, dar numai puţin reuşit-am.
Dacă mi-ar pune scrumul respins pe cîntar,
mîntuit aş fi - chiar în eşecul
de-a scrie ca îngerii...


SCRIVERE COME GLI ANGELI

Quello che dice " Nascete, morite, l'avventura
del mondo e gia scritta ! " non e offeso
dal piccolo orgoglio della pena
che tengo tra le dita ?

Fiume mi vuole scorrendo - promessa del mare !
fiore - ma non frutto ! - destinato ad essere
nell'argilla un annuncio d'estate
dei fiori eterni.

Io, pero, ahime ! sto confiscando la seconda e il luogo,
ardo messi e sorbo dalle fontani che non hanno
permesso di dare alla bellezza
se non le apparenze ;

il caos puro, la santa materia del Signore,
nasce sotto la mia mano ;sto copiando palpando
- con lievitate vocali - l'intatto
girare dei suoni ;

come se un alter ego di colui che solo
giudica mi avesse dato, come punizione qui,
la creazione : geloso - avrebbe rotto un
sigillo della Genesi.

Che cosa e rimasta della mia anima,per il gran
giorno dell'ira, nondivorato ? Rosicchiato
e, come l'orzo dai cavalli, dall'affamata
cavalletta della pagina.

Molto ho bramato, ma poco sono riuscito fare.
Se mi metterebbe le ceneri respinte sulla bilancia,
salvato sarei - anche se abbia fallito
di scrivere come gli angeli...



TO WRITE LIKE ANGELS

That who sayes " Take birth, die, the adventure
of the world is written ! " isn't offended
by the small pride of the pen
which I keep between my fingers ?

He wants me a river flowing - a promise of the sea !
a flower - but not a fruit ! -destined to be
in the clay a summer annoucement
of the everlasting flowers.

I,nevertheless, alas ! seize the second and the place
burn masses and sip from the fountains that have not
the permision to give to the beauty
but the appearances ;

the pure chaos, the sacred matter of God,
takes birth under my hand ; I copy fingering
- with leavened vocals - the intact
rolling of the sounds ;

as an alter ego of one who only
judges would have given to me, as a condamn here,
the creation : jalous - would have broken a
seal of Genesis.

What's left of my soul, for the great
day of wrath, undevoured ? Crunched
is , as the barely by the horses, by the hungry
grasshoper of the page.

Much I strove, but I have managed only a little.
If he would put my rejected ashes on the scales,
I should be saved - even in failure
of writing like angels...