Ion Pillat

LALELE

De pe podele urcă valuri moi
De umbră şi pe masă se întind.
Oglinda-şi limpezeşte iazul mort
Într-un izvor cu seară cristalin.
Lumina zboară vie peste geam.
Amurgul din afară le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
În sfeşnicul subţirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Închis uşor pe cîte-un licurici,
Potirul lor de porţelan acum
Îşi strînge-n umbre focul licărit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa morţilor le ia,
Năluca lor, în vis, rămîne fum.
Aşa doresc şi sufletu-mi să stea.


TULIPANI

Dal pavimento salgono morbide onde
Di ombra e sul tavolo si stendono,
Lo specchio chiarisce il suo morto lago
In una vesperale fonte cristallina.
La luce vola viva per il vetro.
Fuori il tramonto li ha dimenticati
I tulipani gialli che ardono
Nel candeliere del sottile bicchiere.
Il nuovo calice dei fiori e pugno
Chiuso leggermente su una lucciola,
La loro coppa di porcellana ora
Spegne nelle ombre il suo fuoco.
I spenti tulipani corrono dalla stanza,
Lo specchio li prende nelle sue acque morte,
Il loro spectro , nel sogno, rimane di fumo.
Cosi desidero restare anche la mia anima.



TULIPS

From the floor are mounting soft waves
Of shadows and on the table spread.
The mirror clears its dead lake
In an evening crystalline fountain.
Lively the light flies through the window.
The ouside twilight has forgotten them
The tulips wich are burning yellow
In the candlestick of the thin glass.
The new cup of the flowers is like a fist
Lightly closed over a firefly.
Now their cups of porcelain
Estingush in the shadows their flickering fire.
The pale tulips run out from the room,
The mirror take them off in its dead water.
Their ghost, in the dream, changes into smoke.
So I want my soul to stay .