Cioran

***
Sunt zile de primăvară atît de dizolvante, cu un vînt cald si deprimant, cînd ţi se pare că toţi bolnavii vor muri pînă în amurg,  iar oamenii sănătoşi vor supravieţui spectrali şi visători, grăbiţi prin irealitate şi căutîndu-se pe lîngă ziduri, pipăindu-se spre a se recunoaşte şi speriindu-se  de a nu se regăsi....Şi natura însăşi este o boală. Anotimp senzual şi sfîşietor, în care încerci să iubeşti şi să mori...


***
There are spring days that are so solvent, with a warm and depressing wind, when you feel that all the sick people will die before dusk, and healthy people will survive spectral and dreaming, hurrying up through non-reality and searching each other along the walls, touching to recognize and scaring not to find them...And the nature itself is a disease. Sensual and hearbreaking season, in which you  try to love and die...