Vasile Voiculescu

DE PROFUNDIS

Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine,
Pentru că m-ai svîrlit am căzut...
Aşa strigă toată eternitatea din mine.
Umple-mă cu păcat, umple-mă cu ruşine,
Sfînt am fost, sfînt rămîn, ca la început,
Vina mea s-a iscat în lut.
Eu, a patra-ţi ipostază, ţip din ruine :
Cine, Doamne, mă va pune la loc ? Cine ?
Nu dragoste, nu milă, nu iertare,
Vreau dumnezeiasca mea stare,
Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut,
Întregeşte-mă şi întregeşte-te, Doamne, iar cu mine.


DE PROFUNDIS

I fell, because You have snatched me from You,
Because You have thrown me I fell...
So cries all the eternity inside me.
Fill me with sin, fill me with shame,
I was holy, holy I stay, as before,
My fault arose in the clay.
I, Your fourth aspect, scream from the ruins :
Who, Lord, will put me back ? Who ?
Nor love, nor mercy, nor forgiveness,
I only want my godly status,
Give it to me, give me back what I had,
Complete me and complete Yourself, Lord, with me again.