O ULTIMĂ ÎNTREBARE
Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte,spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecînd o stea ?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleştar,
dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu, cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?
ONE LAST QUESTION
You, who talk to me only in silence
here, very close to my heart,
hypocritical night, tell me,
did you see by chance a star sliping ?
Yes, it has fallen from Diana's necklace,
a star like a crystal tear,
but a man bowed and raised it,
the silent man, with shiny eye, of an usurer.
Alas, the star was an uknown happiness
promised by God to someone...
But, clear night, treasurer of the secrets,
why the man who took it was trembling ?
No comments:
Post a Comment