Radu Cârneci

ÎNTRE ZĂPEZI

Suntem între zăpezi şi vînturi,
femeile-s departe sub pleoape,
flacăra sîngelui ni se scurge-n pămînt,
grîuri şi ierburi s-adape.

Ştim, unii dintre noi acum vom muri,
visînd frumos, frumos ca niciodată,
veri luminînd şi soarele din palme
asemuindu-l c-un obraz de fată.

Apoi vom fugi spre copilărie,
din vînturi ne vom face zmeie,
vom fi apoi prunci, apoi doar
aerul dintre-un bărbat şi-o femeie...


TRA NEVI

Ci siamo tra nevi e venti,
le donne stanno lontane tra le palpebre,
la fiamma del sangue scorre nella terra,
per abbeverare grani ed erbe.

Sappiamo, alcuni di noi morirano ora,
sognando bello, bello che mai,
estati splendendo e il sole nelle mani
somigliando con un volto di fanciulla.

Poi correremo verso l'infanzia,
faremo aquiloni dei venti,
saremmo poi bambini, poi solo
l'aria tra un uomo e una donna...


AMONG SNOWS

We are among snows and winds,
women are far under the eyelids,
the flame of the blood flows in the ground
to water grains and herbs.

We know, some of us will die now,
dreaming nicely, nicely than ever,
summers lighting and the sun in our hands
looking like the face of a girl.

Then we shall run toward childhood,
we shall make kites of winds,
then we shall be babies, then only
the air between a man and a woman...