STRIG
Nu ştiu să mă rog, că nici cuvîntul
Şi nici cugetele nu-şi au rost.
Prin închipuire-mi bate vîntul,
Minţilor în darn cer adăpost,
Aş plăsmi, n-am ghiers şi nu ştiu cîntul.
Fac ca pomul, iarna, în grădină.
În pămînt genunchii mi-i înfig
Şi cu inima-nălţată spre lumină
Tac şi-aştept ca soarele să vină...
Iar în viscole, mă vaier şi Te strig.
GRIDO
Io non so pregare, perche ne le parole
ne i pensieri non hanno senso.
Per la mia immaginazione soffia il vento,
Alla mente in vano chiedo alloggio,
Canterei dei salmi, ma non ho versi.
Faccio come l'albero d'inverno nel giardino,
Ficco le mie ginocchia nella terra
E con il cuore alzato verso la luce
Sto zitto e aspetto il sole che venisse...
E nella tempesta, gemo e Ti chiamo.
I AM CRYING
I don't know to pray, because neither the words
Nor the thoughts have no sense.
In my imagination the wind is blowing,
To my mind in vain I demand a shelter,
I should sing some psalms, but I have no verse.
I am like a tree in winter in the garden,
I thrust my knees in the ground
And with my heart rised toward the light,
I stay silent and I wait the sun to come...
And in the snowstorms, I groan and I call You.
No comments:
Post a Comment