Ştefan Augustin Doinaş

LOCUL-NELOC

Ca lui Achile-n călcîi, ca pe spatele
invulnerabil, sub frunză, o pată :
- aşa străluceşte din marele Tot
un fragment ispitind, parcă, lancea.

Mistic deschisă sub ceruri - sensibila
zonă e zilnic rănită : o floare-i
de-ajuns, un cuvînt ; uneori sub sărut
se destramă ţesuturi plăpînde.

Har şi-ntîmplări se strecoară prin platoşă ;
morţii înscriu tatuaje postume ;
şi chiar un sigiliu de lună pe lac
e adesea mai vînăt ca lacul.

Zeii nicicînd nu se-amestecă : ordinul
lor e ferit. Însă lasă copiii
să smulgă aripile muştei, privesc
din paragina imnelor jocul.

Unde - aici, nicăieri, pretutindenea -
unde loveşte săgeata ? Prin ochii
bărbaţilor trece un licăr sprinţar,
dar privirea-n adînc este oarbă.

Zodia însăşi presimte, şi leapădă
naşteri teribile, corpuri cu zale
de solzi - nici reptile, nici peşti - micşorînd
suprafaţa dolentă a lumii.

Poate...Dar locul-neloc, epiderma de
suflete - veşnic pe rug - a Fiinţei
rămîne egală cu sine : organ
fioros care-şi cîntă extazul.


IL LUOGO-NON LUOGO

Come ad Achille nel tallone, come sul dorso
invulnerabile, sotto la foglia, una macchia :
- cosi brilla dal gran Tutto
un frammento allettando, sembra, l'asta.

Misticamente aperta sotto il cielo - la sensibile
zona va ferita ogni giorno : un fiore
basta, una parola ; a volte sotto un bacio
si dissipano fragili tessuti.

Grazia e vicende s'infilano attraverso l'armatura ;
i morti segnano postumi tatuaggi ;
e proprio il sigillo della luna sulle onde
e spesso piu livido del lago.

I dei mai s'immischiano : il loro ordine
e protetto. Ma lasciano che i bambini
strappino le ali della mosca, guardano
dalla rovina degli inni il gioco.

Dove - qui, in nessun posto, ovunque -
dove colpira la freccia ? Negli occhi
degli uomini passa un giocondo barlume,
ma nel profondo lo sguardo e cieco.

Il destino stesso presente, e rinnega
terribili nascite, corpi con maglia
di scaglie - ne rettili, ne pesci - diminuendo
la superficie dolorosa del mondo.

Forse...Ma il luogo-non luogo, l'epidermide
di anime - sempre al palo - dell'Essere
resta uguale a se stesso : organo
feroce che canta la sua estasi.


THE PLACE-NON PLACE

Like in Achille's heel, like on
the invulnerable back, under the leaf, a spot :
- so is shining from the great All
a piece tempting, perhaps, the spear.

Mystically open under the sky - the sensitive
area is daily wounded : a flower's
enough, a word, sometimes under the kiss
delicate tissues are fraying out.

Grace and events slip through the armor ;
the death sign posthumous tattoos ;
even the seal of the moon on the water
is often more livid than the lake.

Gods never mix - their order
is protected. But they let the children
tear the wings of the fly, watch
from the ruin of the hymns the game.

Where - here, nowhere, everywhere -
where the arrow will strike ? Through the eyes
of men passes a playful sparkle,
but the look in the depth is blind.

The fate feels itself, and cast away
terrible births - bodies with armor
of scales - nor reptils or fishes - reducing
the painful area of the world.

Maybe...But the place-non place, the epidermis
of souls - forever at the stake - of the Being
remains equal to itself : ferocious
organ that sings its ecstasy.