Emil Botta

UN DOR FĂRĂ SAŢIU

De un dor fără saţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu, din adînc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii,
nici timpii de aur, nici anii-lumină,
izvoare sub lună, ori dornică ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu m-alină
şi parc-aş visa o planetă pierdută.
E atîta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins...
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
şi nu ştiu ce sete mă arde mereu.


UN'INSAZIABILE DESIDERIO

Da un'inseziabile desiderio sono stato sconfitto
e non so che sete mi brucia.
Come se sempre, dal profondo,
un'occhio rapace di chimera
vorebbe saccheggiarmi.
E sempre non ho pace,
ne della stella affascinante vai vieni nei spazi,
ne i tempi d'oro, ne gli anni luce,
sorgenti sotto la luna, o desiderosa capriola,
niente mi spegna, niente mi da sollievo
e come se sognassi un pianeta sperduto.
C'e tanta inquietudine nella mia anima,
battuto dal dolore e compreso da ombre...
Un'insaziabile desiderio mi e sconfitto
e non so che sete sempre mi brucia.


AN INSAZIABLE DESIRE

By an insaziable desire I am won
and I don't know what thirst are burning me.
As always, from the deep
a rapacious eye of a chimera
would want to rob me.
And I have no peace,
neither the magic go-come of the star in the spaces,
nor the golden times, or light years,
springs under the moon, or longing deer,
nothing estinguishes my thirst, nothing comforts me,
and I dream of a lost planet.
It's so restlessness in my soul
beaten by sorrow and covered by shadows...
An insaziable desire has won me
and I don't know what thirst burns always me.