Emil Botta

FANTASMAGORIA

Stele ascunse în telescop
întoarceţi-vă-n cer.
Douăzeci de ani astronomul miop
o să vă caute ca pe mioare un oier.

Priviri, la matcă vă-nturnaţi
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere să-i redaţi
luna şi soarele.

Melci, reintraţi în cocioabe,
cenuşă, revino în focuri şi-n vetre,
copaci, întoarceşi-vă în muguri, în boabe
şi voi, oameni, în pietre.


FANTASMAGORIA

Stelle nascoste nel telescopio
ritornate nel cielo.
Venti anni l'astronomo miope
vi cerchera come le pecore ilo pastore.

Sguardi, al vostro letto ritornate
come la pioggia, come le sorgenti.
Il cieco che vi ha perso, vi chiede di ridarli
la luna e il sole.

Lumache, rientrate nelle baracche,
cenere, arriva nel fuoco e nel focolare,
alberi, tornate nelle gemme, nei grani
e, tu, gente, nelle pietre.



FANTASMAGORIE

Stars hidden in the telescope
return to the sky.
Twenty years a myopic astronome
will look for you like a sheperd for the sheeps.

Looks, return at your bed
as the rain do, as the springs.
The blind man who has lost you, asks you to give him back
the moon and the sun.

Snails, go back into the shacks,
ashes, come back into the fire and fireplaces,
trees, return in the buds, in the grains
and you, people, in the stones.