Friday, June 24, 2011

Anghel Dumbrăveanu


STEA

Mi-e sete de-un prieten în ceasu-acesta lung,
Să-l simt tăcînd alături ca o vioară plină,
Să-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu tălpile-nţepate de lumină.

Pe cîte zări stăpînă este privirea mea !
Şi totuşi cîte ceruri străine mi-au rămas.
Cînd aş putea prin vise să zbor pe-un colţ de stea,
De ce mă rod nelinişti la fiecare pas ?

În fiecare seară lăuta-mi veche sparg
Şi muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vînturi reci pîndi-m-or cînd plec din nou în larg
Spre steaua mea înaltă pe care n-o ajung ?


STAR

I am thirsting for a friend in this long hour,
To feel him silent by my side like a full violin,
To tell him how I climb to the unreachable star
With my soles pricked by the light.

How many horizons is my look master on ?
And yet many foreign  heavens have left to me.
When I could through the dreams to fly on a star corner
Why do the anxieties grind me at every step ?

Every night my old lute I break
And long dreamed musics extinguish with a groan.
What frozen winds will watch me when I go back to sea
Toward my high star that I never reach ?

No comments:

Post a Comment