Cu ochii mei închişi eu pot vedea
atîtea lumi, cît numai creatorul,
cercînd azurul tainic cu piciorul,
în ziua cea dintîi închipuia.
Şi-apoi aleg cuvintele că ştiu
că-s rude cu metalul care-nşală,
cu vremea strălucirea lor se spală,
dar, dacă-s bune, sunetul e viu.
Aleg cu trudă vorbe : cînd înalte,
cînd mici, cînd mătăsoase ; drept unelte,
doar ritmul şi cu rima, ci nimic
nu-mi place ; a doua zi, ce-i gata stric.
Întocmai ca Manole, simt eu bine,
c-am să-mi durez atuncea mănăstire
în veacuri, cînd te-oi pune şi pe tine
la temelia versului : iubire.
WITH MY EYES...
With my eyes closed I can see
so many worlds, as only the creator,
secretly trying the blue with his foot,
in the first day have imagined.
I carefully choose the words, because I know
that they are relatives with the deceiving metal,
in time their shining fades,
but, if they are good, their sound is alive.
I choose the words with toil :sometimes high,
sometimes small or silky ; as toolsonly the rhythm and rhyme, but nothing
satisfy me, the next day, what's ready I destroy.
Just as Manole, I feel well,
that I shall build a monasteryover ages, when I shall put you too
at the foundation of my verse : love.
No comments:
Post a Comment