Lucian Blaga

MI-AŞTEPT AMURGUL

In bolta înstelată-mi scald privirea -
şi ştiu că şi eu port
în suflet stele multe,multe
şi căi lactee,
minunile-ntunericului.
Dar nu le văd,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
mi-aştept amurgul, noaptea şi durerea,
să mi se-ntunece tot cerul
şi să răsară-n mine stelele,
stelele mele,
pe care încă niciodată
nu le-am văzut.


ASPETTO IL MIO TRAMONTO

Nel cielo stellato bagno i miei sguardi,
e so che anche io tengo
nella mia anima stelle molte, molte
e vie lattee,
i miracoli del buio.
Ma non le vedo,
ho troppo sole dentro di me
e per questo non le vedo.
Aspetto di tramontare il mio giorno
e il mio orizzonte chiudere la sua palpebra,
aspetto il mio tramonto, la notte e il dolore,
ad oscurarsi il mio cielo
e spuntar dentro di me le stelle,
le mie stelle,
che mai ancora
io non ho visto.


I WAIT FOR MY TWILIGHT

In the starry sky I sink my eyes
and I know that I have
in my soul many, many stars
and milky ways,
miracles of the dark.
But I don't see them,
I have too much sunlight inside me,
that's why I don't see them.
I wait for my day to set down
and my horizon to close its eyelid,
I wait for dusk, for night and pain,
my sky to darken
and to rise the stars within,
my stars,
that never again
I have seen.