Magda Isanos

POMII CEI TINERI

Pomii cei tineri, în dimineaţa de marte,
unii lîngă alţii au stat să se roage -
frunţile lor străluceau inspirate deasupra
pămîntului încă-n zăpezi.

Şi-n aerul în care nu erau zboruri,
pomii, ale căror umbre nu se născuseră,
cîntau un imn pentru viaţă
ca nişte oameni goi şi frumoşi ei cîntau :

" Soare de-aramă, zeu popular printre plante,
priveşte oastea noastră-ndrăzneaţă ;
ici-colo aerul e rumen de tot printre ramuri,
că viitoarele fructe acolo vor sta...

Noi nu ne-nchinăm de fel şi nu plîngem,
ci pregătim un loc cît mai înalt pentru cuiburi
şi pregătim o orgă de brazi pentru vînturi,
soare de-aramă, zeu totdeauna rotund...

Ni s-a povestit despre tine-n pămînt,
cînd nu cunoşteam dimensiunile cerului ;
ni s-a povestit despre tine-n leagănul cald.
Seminţele-n somn visau că există culori,

roşu, albastru şi gri, minunate culori.
Tu, peste frunţile noastre, soare, cobori.
Şi noi vom da fructe, şi noi vom fi hore de flori.
Gloria noastră toată-n vîrf se presimte..."

Şi-un curcubeu pe deasupra tulpinelor strîmte
cade vestind : nu moarte, desigur, nu moarte,
pomilor tineri în dimineaţa de marte...



I GIOVANI ALBERI

I giovani alberi nel mattino di marte
uno vicino all'altro hanno stato per pregare -
le loro fronti splendevano ispirate sopra
la terra ancora coperta di neve.

E nell'aria dove non erano ancora dei voli,
gli alberi, le quali ombre non fossero nate,
cantavano un inno per la vita,
come uomini nudi e belli loro cantavano :

" Sole di rame, dio popolare tra le piante,
guarda il nostro audace esercito ;
qua e la, l'aria e rossiccia tra i rammi,
perche i futuri frutti starano la...

Noi non c'inchiniamo affatto e non piangiamo ,
ma prepariamo un posto quanto piu alto per i nidi
e prepariamo un'organo d'abeti per il vento,
sole di rame, dio sempre rotondo...

Ci hanno narrato di te nella terra,
quando non conoscevamo le dimensioni del cielo ;
ci hanno narrato di te nella calda culla.
Le semi nel sonno sognavano che ci sono dei colori,

rosso, azzurro e griggio, meravigliosi colori.
Tu, sopra le nostre fronti, sole , scendi.
Anche noi daremmo dei frutti, anche noi saremmo ballo di fiori.
La nostra gloria si sente tutta nei vetti..."

E un arcobaleno al di sopra dei stretti tronchi
cade annunziando : non morte, certamente, non morte,
ai giovani alberi nel mattino di marte...


THE YOUNG TREES

The young trees, in the morning of march,
one by the side of another have stand to prey -
their foreheads were brighting inspired over
the earth still covered by snow.

And in the air in which were no flights,
the trees, whose shadows weren't yet born,
were singing a hymn for life,
like naked and beautiful men they were singing :

" Copper sun, god popular among the plants,
look at our dearing army ;
here and there the air is ruddy among the branches,
because the future fruits will stay there...

We don't bow down and weep,
but prepare a high place for the nests
and an organ of fir-trees for the wind,
copper sun, god always round...

We were told about you in the earth,
when we didn't know the size of the sky ;
we were told about you in the worm cradle,
The seeds in the sleep were dreaming that colours exists,

red, blue and grey, wonderful colours.
You, over our foreheads, sun, fall.
Us too shall give fruits, us too shall be dance of flowers.
Our entire glory on tops is felt..."

And a rainbow over the narrow steams
falls announcing : not death, certainly, not death,
to the young trees in the morning of march...