Marin Sorescu

LANSARE

Azi o pînză de nor,
Mîine catargul unui drum,
Mi-am construit singur o corabie.

Cînd a fost gata am luat-o în spate
Şi-am început să-i caut o apă
Pe seama ei.

Am mers aşa pînă cînd un pescăruş
I-a murit de provă,
Ca o sticlă de şampanie.

Atunci am intrat în mare
Pînă la glezne, pînă la brîu,
Tot mai greu mă apăsa dorul ei
De valuri.

Cînd nu m-am mai văzut de loc,
Corabia a început deodată
Să meargă singură.

O, chiar dacă mă adîncesc
Cu fiecare pas,
Şi acum tot eu o duc,
Mergînd pe fundul mării, tăcut,
Cu amîndouă mîinile ridicate
Deasupra capului.


LANCIO

Oggi una tela di nuvola,
Domani l'albero di un sentiero,
Ho costruito da solo una nave.

Quando e stata finita l'ho presa sulla schena
E ho cominciato cercare un'acqua
Degna di essa.

Ho camminato finche un gabbiano
Mori per la sua prua,
Come una bottiglia di champagne.

Allora sono entrato nel mare
Fino alle caviglie, fino alla vita,
Sempre piu pesante mi premeva il suo desiderio
Per le onde.

Quando non mi vedevo piu
La nave comincio all'improvviso
Di andare da sola.

Oh, anche se mi affondo
Con ogni passo,
Anche ora la porto sempre io
Camminando per il fondo del mare, in silenzio,
Con entrambe le mani alzate
Sopra la testa.


LAUNCH

Today the cloth of a cloud,
Tomorrow the mast of a road,
I built by myself a ship.

When it was finished I took it back
And I began to look for a water
Worthy of it.

I walked until a seagull
Died to the bow,
Like a bottle of champagne.

Then I got into the sea
Up to my ankles, up to my waist,
More and more heavy pressed me its yearning
Of waves.

When I wasn't seen anymore,
The ship suddenly started
To go alone.

Oh, even though I am deeping
With each step,
And now I carry it myself
Walking on the bottom of the sea, in silence,
With both hands raised
Overhead.