Grigore Vieru

LEGĂMÎNT

Lui Mihai Eminescu

Ştiu : cîndva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stnge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.
Iar de n-au s-auză dînşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.


PATTO

A Mihai Eminescu

Lo so : una volta, a mezzanotte
O allo spuntar del Sole,
Si spegnerano i miei occhi
Sempre sopra il Suo libro.
Giungero allora, forse,
Al suo mezzo appena.
Ma non chiudere il libro
Come le mie palpebre fredde.
Lasciatela cosi aperta
Perche il mio figlio o la figlia
Leggiano piu in avanti
Quello che non riusci neanche il loro padre.
E se non sentirano loro
Della vecchia lettera il corno,
Mettetemela come cuscino
Con tutti i suoi irrequieti boschi.


OATH

To Mihai Eminescu

I know : once, at midnight,
Or at the rising of the Sun,
My eyes will estinguish
Still over His book.
I'll come then, maybe,
Nearly at its half.
But do not close the book
Like my cold eyelids.
Leave it open
As my son or my daughter
Could read forward
What didn't succeed their father.
But if they didn't listen
To the horn of ancient letter,
Put it as my pillow
With all its restless woods.