Ana Blandiana

CORABIA CU POEŢI

Poeţii cred că e o corabie
Şi se îmbarcă.
Lăsaţi-mă să mă urc pe corabia cu poeţi
Înaintînd pe valurile timpului.

Fără să-şi clatine catargul
Şi fără să aibă nevoie ca să mişte din loc
( Pentru că timpul se mişcă
În jurul ei tot mai repede ).
Poeţii aşteaptă, şi refuză să doarmă,
Refuză să moară,
Ca să nu piardă clipa din urmă
Cînd corabia se va desprinde de ţărm.
Dar ce e nemurirea dacă nu
Chiar această corabie de piatră,
Aşteptînd cu încăpăţînare ceva
Ce nu se va întîmpla niciodată ?



LA NAVE DEI POETI

I poeti pensano di essere una nave
E s'imbarcano.
Lasciatemi salire sulla nave dei poeti
Avanzando sulle onde del tempo.

Senza scuotere il suo albero
E senza aver bisogno di spostarsi
( Perche il tempo muove
Intorno ad essa sempre piu presto ).
I poeti attendono, e rifiutano di dormire,
Rifiutano di morire,
Per non perdere l'ultimo momento
Quando la nave si distacchera dalla costa.
Ma che cosa e l'immortalita se non che
Proprio questa nave di pietra,
Aspettando ostinatamente qualcosa
Che non succedera mai ?



THE SHIP OF POETS

The poets think that's a ship
And board.
Let me get up on the ship of poets
Advancing on the waves of the time.

Without shaking its mast
And without needing to move from place
( Because the time moves
Around it more and more quickly ).
The poets are waiting, and refuse to sleep,
Refuse to die,
Not to lose the last moment
When the ship gets off the shore.
But what's immortality
If not this ship of stone,
Waiting stubbornly something
That never will happen ?