AH, TOT MAI LINIŞTIT MI-E VERBUL
Ah, tot mai liniştit mi-e verbul
Şi dragostea şi a mea viaţă.
Ca floarea pomului pe apă
Îmi curge somnul lin pe faţă.
Arată-mi-se-n vis un cîntec,
Îl cînt cum cîntă numai dorul :
"Ia-mi lacrima, dar ochii lasă-mi,
Ia apa, dar să-mi laşi izvorul. "
" Eşti trist, te pregăteşti de iarnă ? "
Iubita parcă mă întreabă,
Iar eu, senin, răspundu-i parcă :
" Mă pregătesc de flori şi iarbă. "
AH, MORE AND MORE QUIET IT IS MY VERB
Ah, more and more quiet is my verb
And also my love and my life.
As the flower of the tree on water
The sleep is gently flowing on my face.
To me it is showing in my dream a song,
I'm singing it as my yearning sings :
" Take my tear, but leave me my eyes,
Take the water, but leave me the spring."
" Are you sad, are you preparing for winter ? "
My love seems to ask me,
And I, serenely, answer her :
" I am preparing for grass and flowers. "
No comments:
Post a Comment