Lucian Avramescu

SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZĂ

femeia este singurul lucru care contează
şi afirm asta ştiind că destui
vor strîmba din nas...
pielea ei ştie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de ţărînă,
înţeleg constelaţiile, raiul şi iadul,
bucuria şi nefericirea ;
mersul pe jos prin mine însumi
îmi face din ce în ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui său
care face să pălească marile catedrale ale lumii -
San Pietro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care contează
cu trupul ei în braţe
poţi traversa un ocean
chiar dacă nu ştii să înoţi
decît în apele ochilor ei
fără femeie
limuzina noastră este o căruţă hodorogită
contul la bancă scade chiar dacă este în creştere
prietenii sunt
plini de pojarul trădării,
în vinul scup mişună mormolocii...

o ai
îţi cîntă privighetoarea în coşul pieptului
te îmbraci în haine de puşcărie fericit
cum ai pleca la nuntă,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar dacă-ţi fluieră vîntul prin găicile sociale ;
te calcă trenul
şi o şoaptă dacă ţi-a rămas întreagă
parcurgi literele numelui ei
gata să urzeşti planuri de viitor
cînd de aproape te pîndeşte o morgă de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi înlocuit decît de sinele său
pielea ei ştie toate graiurile
fericirii universale,
cercul iluziilor
este valuta ei
prin care noi învingem crizele mondiale
iată de ce cred că
ştiinţa ei
de-a ne face fericiţi sau nefericiţi
îi dă dreptul la titlul de
doctor honoris causa
al complicatei noastre algebre sufleteşti

femeia, domnilor - pentru a nu vă plictisi -
femeia cu pielea ei
care ne învaţă alfabetul orbilor,
cu mereu întoarsele ceşti ale sînilor
în care noi nu ghicim niciodată nimic,
femeia
cu toată argintăria surîsului său
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care contează
domnilor