Constanţa Buzea

trupul numelui

mă răsucesc în răscruce
aşteptînd să apari şi să intri
în trupul numelui tău

să te văd să-ţi vorbesc
în răsruce despre răscruce
ca despre o răstignire

imaginîndu-mi că nu eşti
copac suferind emanînd cleiul său
agonia

şi ca un copil culegînd cu buzele
ceara sălcie şi chihlimbarul
şi fără foame trist
mestecînd


the body of the name

I am twisting in the crossroad
waiting for you to appear and enter
the body of your name

to see you to talk to you
in the crossroad about the deadlock
as about a crucifixion

imagining that you are not
a suffering tree emanating its glue
agony

and like a child picking up with his lips
the brackish wax and the amber
and without hunger sadly
chewing