Ştefan Augustin Doinaş

NAŞTEREA CUVINTELOR

Suntem, nu suntem - ca din aburi
s-alege nămolul avid ;
o formă-l pîndeşte din jgheaburi,
o dulce teroare de vid ;
şi - iată-ne : gurile-alături
se sorb, sunt sorbite, se sting ;
un val cu noroase desfături
le umple de duh, un paing
le picură-o plasă pe buze
şi toate secundele ard
mărindu-se-n aur, lehuze
de-un tîlc fără noimă, bastard.

Sunt, oare, cuvinte ? Captivă,
mteria altui tărîm
palpită suav-eruptivă ;
grăim, şi grăind omorîm
fierbintele, purul, plăpîndul,
şi sîngele lor ca din teasc
ne umple de spaimă, şi bîndu-l
abia le simţim că se nasc;
dar - iată-le : stau dintr-odată
ca idoli crescuţi între noi
pe-o limbă de lut, dezmierdată,
ca muşchiul pe insule noi.

Suntem, nu suntem - vegetaţii
de sunet ne-acoperă, bat
în aerul ars de libaţii
un ceas de funebru sabat.



LA NASCITA DELLE PAROLE

Ci siamo, non ci siamo - come dai vapori
si separa il fango avido ;
una forma lo spia alle gronde,
un dolce terrore di vuoto ;
ed - eccoci : le bocche-vicine
si assorbono, sono assorbite, si spegnono ;
un'onda con nuvolosi diletti
li empie di spirito, un ragno
gocciola una rete sulle loro labbra
e tutti gli istanti ardono
aumentando nell'oro, dopo aver partorito
un significato senta senso, bastardo.

Ci sono, forse, parole ? Prigionera,
la materia di un altro regno
palpita soave-eruttiva ;
parliamo, e parlando uccidiamo
il caldo, il puro, il fragile,
e il loro sangue come dal torchio
ci riempie di paura, e bevendolo
appena sentiamo che siano nati ;
ma - eccole : stano all'improvviso
come idoli cresciuti tra di noi
su una lingua di argilla, accarezzata,
come il muschio su isole nuove.

Ci siamo, non ci siamo - vegetazioni
di suono ci coprono, battono
nell'aria bruciata di libazioni
un'ora di funebre sabato.



THE BIRTH OF THE WORDS

We are, we are not - as from vapour
separate the greedy mud ;
a form spies it at the grooves ,
a sweet terror of void ;
and - here we are : the mouths - close
absorb, are absorbed, extinguish ;
a wave with cloudy delights
fill them with spirit, a spider
drips a web on their lips
and all the moments burn
increasing in gold, after giving birth
to a bastard meaningless meaning.

Are they words maybe ? Captive,
the matter of another realm
palpitates sweet-eruptive ;we speak, and speaking we kill
the heat, the pure, the frail,
and their blood as from the press
fills us with fear, and drinking it
hardly we feel that they are born;
but - here they are : they suddenly stay
as idols grown among us
on a language of clay, caressed,
like the moss on new islands.

We are, we are not - vegetations
of sound cover us, beat
in the air burned by libations
a hour of funeral Sabbath.