Ion Vinea

PROOROCUL

De-aici îl duce drumul în tăcere,
cuvinte nu-l vor însoţi, nici va răspune :
zboruri pierdute în nopţile-i profunde.
Şi nu-l strigaţi. O aspră veghe-l cere.

De-a rupt răscrucea paşii lui de-ai voştri,
sus sîngerează steaua deopotrivă.
Voi strîngeţi, mute, sufletele oştii,
vicleni şi duri : soarta e nemilostivă.

Că desluşind în vis, în veac, în aştri,
ciudate semne, zvonuri pe sub ape,
simte în pămînt, el, primăveri aproape.
Şi fulgeră din ochii săi albaştri.



IL PROFETA

Da qui la strada lo porta in silenzio,
le parole non lo accompagnerano, ne rispondera :
voli persi nelle sue profonde notti.
E non chiamatelo. Un'aspra veglia lo richede.

Se l'incrocio ha rotto dai vostri i suoi passi,
la su la stella sta lo stesso sanguinando.
Voi adunate, mute, le anime dell'esercito,
astuti e duri : il destino e spietato.

Scorgendo nel sogno, nel secolo, nelle stelle,
strani sogni, rumori sotto acque,
lui sente nella terra la primavera accanto.
E dai suoi occhi blu sta lampeggiando.



THE PROPHET

From here the way leads him in silence,
words will not accompany him, nor he will answer :
lost flights in his deep nights.
And don't call him. A hard vigil requires him.

If the crossway has separated his steps from yours,
above the star is also bleeding.
You gather, silent, the souls of the army,
sly and tough : the fate is merciless.

Perceiving in the dream, the century, the stars,
strange signs, rumors under waters,
he feels into the ground the spring that comes.
And from his blue eyes he is flashing.